Închiderea centralelor pe cărbune din Europa: Cronologie 2025-2026

Închiderea centralelor pe cărbune din Europa: Cronologie 2025-2026

Continentul european se află pe punctul de a suferi o transformare masivă în istoria energiei. Odată motorul revoluției industriale, cărbunele cedează acum locul alternativelor mai curate, în conformitate cu obiectivele „Green Deal”. Anii 2025 și 2026 vor fi printre cele mai critice momente ale acestei transformări. În acest articol, examinăm procesul de închidere a centralelor pe cărbune din Europa prin analize pe țări și detalii tehnice.

Strategia de ieșire din cărbune a Europei: Prezentare generală

Uniunea Europeană și-a propus ca obiectiv să devină primul continent carbon-neutral din lume până în 2050. La baza acestei viziuni se află eliminarea completă a cărbunelui, care are cea mai mare intensitate de carbon în generarea de electricitate, din sistem. Anii 2025 și 2026 nu vor marca doar o perioadă în care vechile centrale sunt închise, ci și o fază de testare în care stabilitatea rețelei trece de la combustibili fosili care oferă „încărcare de bază” la energie regenerabilă.

Factori cheie ai transformării:

• ETS (Sistemul de comercializare a emisiilor): Creșterea prețurilor carbonului a făcut ca centralele pe cărbune să devină economic nesustenabile.

• Costurile energiei regenerabile: Scăderi dramatice ale costurilor energiei solare și eoliene.

• Necesitate geopolitică: Căutarea independenței energetice în urma războiului Rusia-Ucraina.

1. Regatul Unit: Sfârșitul epocii cărbunelui

În ciuda faptului că este locul de naștere al cărbunelui, Regatul Unit a devenit cea mai mare economie care abandonează acest combustibil cel mai repede. Perioada 2025-2026 va fi înregistrată ca primii ani ai erei „post-cărbune” pentru Anglia.

Cronologie și Politică

În septembrie 2024, ultima centrală pe cărbune din Anglia, Ratcliffe-on-Soar, s-a închis oficial. Prin urmare, 2025 și 2026 vor fi primii ani calendaristici compleți fără cărbune pentru Anglia.

• Obiectiv 2025: Înlocuirea completă a ultimei părți de 1-2% eliberate de cărbune cu surse regenerabile.

• Politică: Conducerea „Alianței pentru depășirea cărbunelui”.

Ce urmează?

Anglia umple golul lăsat de cărbune cu imense parcuri eoliene offshore și proiecte de reactoare modulare mici (SMR) de nouă generație. În plus, energia curată este importată din Norvegia și Franța prin interconectoare care traversează Marea Nordului.

2. Germania: Gigantul energetic al Europei se confruntă cu dificultăți

Germania este cel mai mare consumator de cărbune din Europa. Pentru o țară care folosește atât lignit (cărbune brun), cât și cărbune hard (cărbune negru), anii 2025-2026 marchează începutul unor despărțiri semnificative planificate.

Program de închidere 2025-2026

Politica Energetică: "Kohleausstieg"

Germania a avut inițial ca obiectiv o ieșire din cărbune până în 2038; cu toate acestea, guvernul actual încearcă să aducă această dată mai aproape de 2030. În perioada 2025-2026, în special închiderea centralelor pe lignit din regiunea Rin reprezintă o provocare logistică semnificativă pentru zonele industriale.

Ce urmează?

• Hidrogen Verde: Locațiile fostelor centrale pe cărbune sunt transformate în centre de producție de hidrogen.

• Explozia panourilor solare: Se stabilesc câmpuri solare masive, în special în Bavaria și Saxonia.

• Gaz Natural (Combustibil de tranziție): Centralele pe gaz natural „pregătite pentru hidrogen” joacă un rol de echilibrare pe termen scurt.

3. Franța: Nuclear și dincolo de acesta

Franța, care își obține aproximativ 70% din producția de energie din nuclear, este una dintre țările cu cea mai mică dependență de cărbune. Cu toate acestea, situația celor rămase câteva centrale va deveni clară în 2025-2026.

Cronologie

Franța mai are doar două centrale pe cărbune principale: Saint-Avold și Cordemais.

• 2025: Guvernul a permis acestor centrale să rămână ca sursă de rezervă la capacitate redusă.

• 2026: Se preconizează tranziția completă a centralei Cordemais la combustibil biomasa sau închiderea acesteia.

Politică și Impact

Strategia Franței vizează eliminarea completă a cărbunelui din ecuație și maximizarea sinergiei nucleare și regenerabile în cadrul „Legii Energiei cu Carbon Scăzut”. Capacitatea de cărbune închisă (aproximativ 1.8 GW) este mai mult decât compensată de noul reactor nuclear Flamanville 3 EPR pus în funcțiune.

4. Italia: Soarele răsare în Mediterană

Italia urmează o cronologie destul de agresivă pentru ieșirea din cărbune. Anul 2025 a fost desemnat ca anul „fără cărbune” pentru Italia continentală.

Anul critic 2025

Gigantul energetic italian Enel s-a angajat să închidă toate centralele pe cărbune din Italia până în 2025.

• Civitavecchia (Torrevaldaliga Nord): capacitate de 1.9 GW. Se așteaptă să se închidă până la sfârșitul anului 2025.

• Brindisi (Federico II): capacitate de 2.6 GW. Închiderea treptată va fi finalizată în 2025.

Excepție: Insula Sardinia

Centralele de pe Insula Sardinia pot arăta flexibilitate până în 2026-2028 din cauza securității aprovizionării cu energie, dar continentul va fi spus adio cărbunelui până la sfârșitul anului 2025.

Ce urmează?

Italia face investiții masive în energia solară și sistemele de stocare a energiei (baterii), valorificând avantajul său geografic. În plus, centralele pe cărbune sunt transformate în centre de date sau parcuri de energie regenerabilă datorită avantajelor logistice.

5. Polonia: Transformarea cea mai provocatoare

Pentru Polonia, „fortăreața” cărbunelui din Europa, procesul este mult mai dureros comparativ cu alte țări. Polonia își obține încă mai mult de 60% din producția de electricitate din cărbune.

Așteptările 2025-2026

În Polonia, anii 2025 și 2026 vor fi ani de „modernizare și reducere” mai degrabă decât închideri majore. Cu toate acestea, unele unități ale unor centrale masive precum Bełchatów (cel mai mare poluator din Europa) sunt programate să fie dezafectate începând cu 2026 din cauza scăderii eficienței.

• Politică: Polonia s-a angajat să închidă minele de cărbune până în 2049, dar se așteaptă o creștere a investițiilor în vânt (Marea Baltică) după 2025 pe partea de producție de electricitate.

• Proiectul NABE: Statul încearcă să gestioneze procesul prin consolidarea activelor de cărbune sub „Agenția Națională pentru Securitate Energetică” (NABE).

Impactul asupra capacității totale și securitatea rețelei

În perioada 2025-2026, se așteaptă ca aproximativ 15-20 GW din capacitatea pe cărbune să fie dezafectată în întreaga Europă. Această cantitate este echivalentă cu nevoile energetice ale milioane de gospodării.

Riscuri și Oportunități:

• Decădere întunecată (Dunkelflaute): Ar putea exista o lipsă de încărcare de bază în zilele de iarnă când vântul nu bate și soarele nu strălucește? Experții indică faptul că creșterea capacităților de baterii și gestionarea flexibilă a cererii vor minimiza acest risc.

• Impact economic: Pierderile de locuri de muncă în regiunile cărbunelui sunt încercate a fi compensate prin noi sectoare de locuri de muncă în tehnologie finanțate de „Fondul pentru Tranziție Justă” al UE.

Concluzie: Ultimul dans al cărbunelui

Închiderea centralelor pe cărbune din Europa a devenit nu doar o necesitate de mediu, ci și o realitate economică. Anii 2025 și 2026 vor fi înregistrați ca anii în care Anglia și-a consolidat conducerea fără cărbune, Italia a pus capăt cărbunelui pe continent, iar Germania a experimentat dureri semnificative de transformare.

Pentru cercetătorii și factorii de decizie în domeniul energiei, acest proces servește ca un laborator viu care demonstrează „nu cum să te desprinzi de combustibilii fosili”, ci „cum să o faci cel mai eficient”.